Cred ca traim in era in care
distribuim atat de multe cuvinte mari, incat ar trebui sa fim o lume perfecta. Eu
la randul meu distribuiesc videoclipuri despre umanitate, bunatate, responsabilitate etc. Cui
sunt adresate mesajele distribuite?
Cel mai probabil empatizam cu ele,
de aia le distribuim. Totusi ne si identificam cu ele 100% ? Citatul meu preferat
este o contemplatie , reusita, a lui Mahatma Gandhi “Fii schimbarea pe care
vrei sa o vezi in lume”. Momentul meu de
contemplatie se termina in momentul in care eu consider ca mi-am facut “datoria”
de a-i informa pe ceilalti ca trebuie sa fie schimbarea, fara sa mai aiba
niciun efect asupra mea (esentialul citatului irosit). Cel mai greu este sa schimbi
ceva in bine. Nu stiu de ce dar e mult mai usor sa stricam ceva, decat sa
construim. Poate din nesiguranta, cine stie…!?!
Cred ca dupa ce am primit un mesaj
ca cel de mai sus, am avea nevoie de un moment ( al meu poate fi acum ) intim
de contemplare intelectuala. De ce trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau sa o
vad in lume? Ce e in neregula la mine? Cu ce gresesc atat de grav? doar sunt un
om bun. Stai, ce am facut bun in ultima perioada? Am cedat locul in tramvai de
cateva ori unor oameni mai in varsta. OK! Doar asta imi doresc eu sa vad in
lume? Politetea si respectul tinerilor fata de cei in varsta? Nu e rau…dar nu e
nici pe departe aproape de ce-mi doresc. Ma gandesc de ceva timp sa imi fac o
echipa si sa mergem sa ajutam oameni evident neajutorati. Cum ar fi batrani
care nu isi pot crapa lemnele de foc, sau care nu au nici macar lemne… Partea
cea mai grea? Echipa. Nu cunosc destul de multi oameni. Cred ca interactionez
zilnic cu colegii de munca(nevoit mai mult), iar dupa alte maxim 3 persoane. Prietana, colegul
de apartament, si cate un amic, accidental. De ce asa putini? Pai, mai am
cativa prieteni dar sunt la mare departare…
Totusi, de ce asa putini langa mine? Pai, sunt putin (un cuvant mic asta) cam direct …cred.
Oamenii nu prea sunt multumiti cu sinceritatea. Aici probabil isi face loc
proverbul care o sa-l parafrazez “Mai bine taci ce gandesti decat sa vorbesti
tot ce gandesti”(altul pe care l-am distribuit orbeste). Ok dar asta e felul
meu de a zice ceva. Ca in rest am o problema de comunicare. ( Poate ai si tu
problema asta? ) Prima provocare a mea: sa invat sa spun lucruri bune
oamenilor. Nimic nu poate iesi rau din bine. Chiar cred in asta!
Oricum, te rog sa nu dai share la postarea
asta. Daca te-ai ratacit pe blogul asta,
cel mai probabil din greseala (sau un idiot/neatent a dat share fara sa citeasca tot “articolul”)
si totusi ti-a captat atentia, vorbeste cu prietenii tai despre problema asta,
a mea… Poate aveti si voi problema asta. Lasa un feedback (ex: comentariu, email).
Poate ne imprietenim si ajungem sa discutam si sa crestem impreuna. Sau o sa
ajungem atat de apropiati incat sa facem un bine impreuna, incepand sa schimbam
lumea. Suna bine nu?
Comentarii
Trimiteți un comentariu